Barfe

Stati la umbra si aflati cum a fost falimentata cu buna stiinta societatea de stat care trebuie sa se ocupe de lucrarile de irigatii, Societatea Nationala de Imbunatatiri Funciare (SNIF), pentru a putea fi privatizata la pret minusculisim in toamna asta. Scopul privatizarii: cladirile si terenurile societatii.

V-am prezentat mai an un caz unicat in istoria postdecembrista a aranjamentelor politice. Pe site-ul PNL, directorul SNIF de la acea data, Luigi Berghes, a postat o scrisoare catre premierul Tariceanu in care spunea franc ca mai multi oameni politici, unii chiar parlamentari, vor sa ingenuncheze Societatea Nationala de Imbunatatiri Funciare, ca sa rupa din ea halci de terenuri si cladiri grase. In scrisoarea publica, de pe site-ul PNL, Berghes, si el membru liberal, dadea schema taraseniei, culminind cu numele unui deputat despre care spunea ca i-a cerut spaga chiar in incinta Parlamentului. Sa fii penelist, sa fii directorul unei societati vinate pentru terenurile ei si sa denunti smenul chiar pe site-ul PNL, asta chiar merita reluat! Mai ales ca acea scrisoare are legatura cu proaspata ordonanta de urgenta care se pritoceste zilele astea.

Berghes povestea cum SNIF, societate de stat de importanta nationala, ce are trecute in fisa postului prevenirea si inlaturarea efectelor inundatiilor, cit si buna functionare a sistemului de irigatii, a fost fortata in 2005, 2006 si 2007 sa se ocupe de alta activitate agricola, si anume, taiatul frunzelor la ciini. In loc sa repare sistemul de irigatii, societatea a fost impinsa spre aceasta reorientare profesionala chiar de persoane angajate in Ministerul Agriculturii, care au alocat unor firme private, controlate de oameni de stat din PD, lucrarile de reparatii care intrau in domeniul de activitate al SNIF. Lasata fara obiectul muncii chiar in perioada viiturilor, societatea a luat-o la vale spre faliment. Ca in orice caz de faliment, bunurile societatii urmau sa fie scoase la mezat. Fiind, totusi, vorba de un caz de importanta nationala, la inceputul lui 2007 s-a incercat reanimarea SNIF, printr-o lege care sa-i dea o perioada de gratie de trei ani, in care sa-si revina din impasul financiar. In trei ani, societatea trebuia sa devina functionala, sa aiba profit. Una e sa privatizezi o societate cu profit, alta sa scoti la vinzare o societate falimentara. Legea a fost votata initial de toate partidele, cu 208 voturi pentru, din 219 posibile.

In scrisoarea de pe site-ul PNL, Berghes declara ca, dupa votare, deputatul Adrian Semcu, care era presedinte PNL pe judetul Prahova si vicepresedinte al Comisiei de Agricultura din Camera Deputatilor, deci om cu greutate, i-a cerut spaga fiindca n-a bagat societatea in faliment. „Domnul deputat Semcu, pe holul Parlamentului si in prezenta unui secretar de stat UDMR, mi-a solicitat pe romaneste «spaga », pentru ca se votase un proiect legislativ ce privea SNIF, sub pretextul ca «Motreanu (n.r. – fost ministru al Agriculturii) m-a delegat sa colectez pentru minister », caz in care eu trebuia sa-mi fac «datoria ». In mod evident am refuzat sa dau curs acestui indemn“, scria acum un an liberalul Berghes fix pe site-ul PNL.
In urma acestui refuz de a da spaga unui parlamentar, legea care scapa SNIF de faliment n-a mai trecut. Mai intii, nu a fost promulgata de Basescu. Cum spunea Berghes, mafia PD-ului facea deja concurenta SNIF-ului. Apoi s-a intors in Parlament si, surpriza, nici PNL-ul n-a mai sustinut-o, probabil fiindca nu s-a colectat spaga pentru partid.

Falimentul decis in Parlament a continuat in Guvern, cirnatarul de Remes, pe vremea cind era ministru palincar al Agriculturii, dindu-i SNIF-ului doua lovituri de gratie: una – mai intii i-a dat un brinci spre privatizare fortata, in situatia in care era falimentara, mutind la Agentia Domeniilor Statului pachetul de 100% actiuni de stat detinute de Ministerul Agriculturii la SNIF. A doua – pe 4 septembrie 2007, prin ordin ministerial, a instituit procedura de „administrare speciala“ a societatii pentru un an. In functia de administrator-sef a fost pus Stefan Constantin, fost director al SNIF in 2000, care avea atuul de a fi lasat societatea cu o datorie de vreo 80.000.000 de dolari. Deci era bun in falimente. „Administrarea speciala“ inseamna, printre altele, inghetarea pentru un an a litigiilor pe care societatea le are cu tertii. Ca si cum ar spune „Lasati-o, saraca, sa-si dea duhul si va impartiti dupa aia averea ei!“.

Ordinul lui Remes a declarat societatea muribunda, nedindu-i sansa sa-si revina. E de fapt schema dupa care s-au facut toate privatizarile din Romania: societatile s-au privatizat in faliment ca sa coste mai putin. In plus, ordinul a incalcat normele Uniunii Europene, fiind susceptibil de a fi considerat ajutor de stat neconcurential, fapt semnalat in luna martie a acestui an chiar de Oficiul Concurentei. Peste toate insa, ordinul a fixat data-limita pina la care se poate privatiza, dupa 4 septembrie 2008 fiind declarata in faliment si impartita la masa credala. In timpul administrarii speciale s-au luat masuri speciale ca sa fie revigorata. A fost numit director al SNIF Ioan Nedelcu. Stiindu-se ca SNIF are mari datorii, Nedelcu s-a oferit s-o ajute chiar cu salariul lui, care a fost fixat la 8.970 RON, dublu fata de predecesorul sau. Automat s-au marit si indemnizatiile membrilor AGA, care primesc 25% din salariul directorului. De mentionat faptul ca salariul directorului acestei societati falimentare este cit pentru doi secretari de stat, fapt ilegal. La marirea aceasta s-a mai dublat si suma pentru serviciile de contabilitate oferite de o firma privata, ca sa sustina falimentul.